Între haos și rigiditate
Ai avut vreodată senzația, în timp ce ascultai pe cineva, că ceea ce vorbește se bate cap în cap cu ceea ce transmite nonverbal?
B., clientă a mea și angajată într-o companie IT, mi-a povestit despre o discuție pe care a avut-o cu managerul ei. Pe scurt, în încercarea ei de a-și exprima nemulțumirea față de cum a fost tratată, a ajuns să fie și mai frustrată.
Mai întâi, i-am cerut să-și acorde o a doua șansă și să reia mesajul către managerul ei. Ascultând-o, am simțit că mi-e greu să rămân prezent. Chiar dacă mesajul ei conținea argumente atent pregătite, modul în care comunica era rigid și îmi era greu să fiu atent.
I-am împărtășit cum mă simt și am invitat-o să facem un experiment, adică să reia mesajul după un scurt exercițiu de vizualizare.
Am rugat-o să închidă ochii și să vizualizeze un loc din copilărie care i-a plăcut în mod deosebit, apoi să descrie ceea ce vede, aude și simte. După câteva minute în care a trăit emoțional această călătorie în timp și spațiu, am îndemnat-o să simuleze încă o dată mesajul către managerul ei.
De data aceasta, și-a exprimat nevoia de recunoaștere și apreciere printr-un mesaj coerent și clar, folosind un limbaj nonverbal care m-a făcut să mă simt conectat și să empatizez cu nevoile ei. Am auzit-o și am văzut-o, iar ea s-a simțit auzită și văzută.
Insight-ul cu care a plecat B. din sesiune a avut două componente:
A înțeles că o ajută să-și înțeleagă nevoile emoționale neîmplinite în situațiile care-i crează nemulțumire sau frustrare;
A conștientizat importanța stării emoționale cu care intră într-o conversație importantă și utilitatea vizualizării pentru a deveni mai calmă și mai eficientă.
Experiența cu B. m-a făcut curios să aflu care e mecanismul din spatele schimbării de energie pe care am simțit-o în sesiune. În loc să avem o discuție intelectuală despre problema ei, am intrat într-o zonă imaginativă și emoțională, iar asta a fost suficient pentru ca ea să-și deblocheze noi resurse, de care a rămas surprinsă.
Căutând explicații pentru ce s-a întâmplat în sesiunea cu B., am ajuns la conceptul de integrare neuronală. Integrarea neuronală se întâmplă pe orizontală, între cele două emisfere ale creierului, dar și pe verticală, de la cortex la zonele limbice, trunchiul cerebral și corp și în sens invers.
Azi scriu despre lateralitatea emisferică a creierului uman, urmând ca în următoarele ediții să vorbesc și despre alte tipuri de integrare.
Lateralitatea creierului
Deși teoria creierului creativ versus creierul logic este un mit, rămâne valabilă ideea că există o asimetrie între cele două emisfere ale creierului.
Creierul uman este divizat în două emisfere, dreapta și stânga, fiecare controlând partea opusă a corpului. Termenul de lateralitate se referă la specializarea fiecărei emisfere în anumite sarcini, dar și la diferențele privind procesarea informației în cele două părți ale creierului.
Sursa: The Neuroscience of Psychoterapy, by Louis Cozolino
Un exemplu despre cum funcționează cele două emisfere este limbajul:
→ Emisfera stângă, cel puțin pentru cineva care e dreptaci, este dominantă din punct de vedere lingvistic, în sensul în care cea mai mare parte din limbaj este concentrată în partea stângă a creierului. Când spun limbaj, mă refer la lexic, gramatică și sintaxă. De asemenea, gândirea matematică este preponderent în responsabilitatea emisferei stângi.
→ Emisfera dreaptă este primitivă din punct de vedere lingvistic, dar este mai bună la abilitățile spațiale și vizuale. Când vine vorba de limbaj, partea dreaptă a creierului are un rol predominant în privința ritmului, tonului, intonației, intensității și a altor elemente specifice limbajului nonverbal.
Comunicarea nonverbală este singura cale a unui bebeluș de a-și exprima nevoile și dorințele. Atunci când suferă sau îi este foame, plânge și dă din mâini și picioare, iar când îi este bine și se simte în siguranță, zâmbește și gângurește. Conectarea dintre un bebeluș și un adult se întâmplă doar prin intermediul acestor tipare nonverbale, emisfera dreaptă fiind mai dezvoltată și mai activă în primii ani de viață.
Integrarea neuronală a emisferelor
Cele două emisfere comunică prin corpul calos, o autostradă de neuroni prin care circulă informația și energia. Cu cât cele două emisfere colaborează mai eficient, cu atât nivelul de integrare este mai mare.
Emisfera dreaptă a creierului este conectată mai direct la corp, prin trunchiul cerebral și zonele limbice. Emisfera stângă este mai îndepărtată de senzațiile fizice din corp, reacțiile de supraviețuire din trunchiul cerebral și emoțiile din zonele limbice.
Sursa: „Mindsight. Noua știință a transformării personale”, de Daniel J. Siegel
Ipoteza că fiecare dintre noi am avea o emisferă cerebrală predominantă îi pune pe oameni pe un cadran cu două extreme: rigiditatea și haosul. Cu cât integrarea neuronală e mai slabă, cu atât e mai probabil ca o persoană să fie extrem de rigidă, cu emisfera stângă predominantă, fie extrem de haotică, cu o prevalență a emisferei drepte.
La polul opus, o integrare a gândirii raționale cu zonele imaginative, emoționale și senzoriale deblochează noi resurse interioare, ne dă un plus de flexibilitate cognitivă și ne crește conștientizarea de sine.
În concluzie
Teoria creierului creativ versus creierul rațional este criticată pentru că orice activitate umană presupune o interacțiune între emisferele creierului, așa cum este și cazul limbajului.
Deși Einstein nu a fost un elev strălucit la matematică, a ajuns să răspundă la unele dintre cele mai grele întrebări din fizică. Cel mai probabil, a fost ajutat de capacitatea sa de a-și folosi imaginația pentru a rezolva probleme complexe.
I never came to any of my discoveries through the process of rational thinking.
Albert Einstein
Concluzia mea este că înțelegerea rațională trebuie însoțită de implicarea imaginației, a emoțiilor și a senzațiilor din corp pentru a obține o schimbare de durată într-un proces de coaching sau de terapie.
În caz contrar, riscul este de a intelectualiza problema, ceea ce poate să ne dea o satisfacție de moment, dar nu ne ajută pe termen lung.