Despre opțiuni
Opționalitate sau Angajament
Frică de asumare sau dorință de explorare?
Cu scopul de a anima textul și de a ilustra o idee la care rumeg de ceva timp, voi apela la două personaje: Igor la 24 de ani și Igor la 34 de ani.
Igor la 24 de ani este un colecționar de opțiuni. Jonglează cu antreprenoriatul, doctoratul și freelancing-ul ca și cum a decis să trăiască trei vieți paralele. Împărțirea îi subțiază timpul și atenția pe care o acordă fiecărei activități în parte, iar asta îl face să nu se identifice cu niciuna din ele. Nu sunt psihanalist, dar presupun că motivația lui vine dintr-o combinație de dorință de a explora noi zone și de teamă de a-și asuma o singură direcție.
Acest Igor crede că succesul și eșecul sunt totul sau nimic. E ca și cum ar trebui să intre all-in într-un joc de poker și să riște să piardă totul. E firesc să tot țină de fisele pe care le are și să amâne pariul decisiv.
Igor la 34 de ani a învățat că viața nu e chiar ca un joc de poker. Acel pariu decisiv nu se termină odată cu decizia, ci abia începe. Pe scurt, acest Igor a ajuns să creadă în puterea alegerilor conștiente și a angajamentului pe termen lung.
Relevant: Despre priorități
Ce observ la acest Igor este că a devenit mai conștient de experiența sa subiectivă, adică de mentalitatea pe care o are, de credințele care îi influențează alegerile și de paradigmele care îi modelează gândirea. O nouă perspectivă pe care a integrat-o în mentalitatea sa este că pofta vine mâncând, în sensul în care dacă are angajament pentru o direcție și o aprofundează, va ajunge la niveluri tot mai interesante.
Întrebările sunt următoarele: Pentru Igor la 24 de ani, cât a fost frică de angajament și cât a fost dorință firească de explorare? În ce măsură zbaterile și confuzia lui Igor la 24 de ani au fost necesare pentru ca Igor la 34 de ani să aibă claritatea pe care o are?
Generaliști vs Specialiști
Perioada de încercări și experimente este esențială pentru a-ți da seama ce îți place și pentru a obține claritate în privința a ce e cu adevărat important pentru tine. Chiar dacă mi-ar fi plăcut să fi trecut prin această etapă cu mai puțină încrâncenare și cu mai multă bucurie, știu că am învățat multe despre mine și despre lume.
Cartea „Range – De ce triumfă generaliștii într-o lume specializată”, de David Epstein, a fost balsam pentru sufletul meu deoarece normalizează periplul superficial prin mai multe activități profesionale. Autorul prezintă o serie de povești, de la Charles Darwin la Roger Federer, care confirmă ideea că e chiar indicat să jonglezi cu mai multe activități pentru că specializarea timpurie te poate limita.
În același timp, cea mai scurtă distanță dintre două puncte este o linie dreaptă. Dacă ți-e clară viziunea pentru viitor, mergi direct către ea. Opțiunile alternative nu sunt stații pe drumul spre visul tău, ci devieri care îți vor consuma timp și energie. Poți avea iluzia că-ți pui pe pauză visul și mai stai doi ani la jobul care nu te împlinește, dar pe care îl vezi ca pe o plasă de siguranță, însă alegerile pe care le vei face în acești doi ani te vor schimba definitiv.
„Viața este suma alegerilor noastre”, zice Camus. Fiecare decizie curajoasă, în care ne dăm voie să ne urmăm calea și în care alegem să perserverăm în ciuda obstacolelor, ne modelează caracterul.
Opționalitatea ca element al antifragilității
Pe de altă parte, Nassim Taleb spune că e util să ai opțiuni și să eviți astfel să ajungi într-o poziție în care ai totul de pierdut. Cu alte cuvinte, Taleb ne îndeamnă să nu ardem corăbiile. Ponderând ideile despre angajament și opționalitate, am ajus la concluzia că opționalitatea este un mijloc pentru atingerea unui scop, nu scopul în sine. Atunci când crearea de opțiuni multiple devine scopul în sine, adică tot adunăm plase de siguranță în loc să ne luăm un angajament ferm pentru viziunea noastră, riscăm să batem pasul pe loc și să nu mai ajungem la sentimentul de împlinire.
La ce concluzii am ajuns?
În faza de explorare, dă-ți voie să te bucuri și fii atent(ă) la modul în care te simți. Dacă ceea ce îți dorești este sentimentul de împlinire, adică o stare emoțională, atunci e perfect logic să ții cont de emoțiile pe care le trăiești atunci când experimentezi un anumit rol.
În momentul în care ai claritate în privința direcției pe care ți-ar plăcea să o urmezi, nu ezita să alegi și să actionezi curajos. Ai grijă la plasele de siguranță, acele opțiuni diferite de ceea ce îți dorești cu adevărat. Dacă devin un scop în sine, te vor îndepărta de viziunea ta și îți vor modela în mod decisiv personalitatea.